Capito lul 6 – Doamnele lui Vlad Țepeș
Doamnele Țării Românești:
Anastasia Maria, Ilona și Iusztina
Despre
Vlad Țepes și mitul lui Dracula s-au scris sute de cărți, mii de articole și
recenzii și s-au realizat o mulțime de filme, mai mult sau mai putin obiective,
axate însă pe latura senzaționalului, așa că ne ferim să reluăm viața și faptele
marelui Domnitor al Țării Românești, dar vom încerca, în spiritul acestei
cărți, să scoatem la lumină viața personală a omului Vlad, nepotul lui Mircea cel Bătrân.
Vlad,
care a fost fiul lui Vlad Dracul și al Vasilisei, s-a născut în anul 1431 în
orașul Sighișoara, veche cetate medievală a Transilvaniei. Casa există și în
prezent, ea este situată în apropierea porții cetății Turnul cu ceas, cum este
numită de către localnici.
Vlad
era descendent din familia Drăculeștilor prin tatăl său, Vlad Dracul, avându-l
ca bunic pe Mircea cel Bătrân, iar prin mamă, Vasilisa, nepot al lui Alexandru
cel Bun, urmaș al Bogdăneștilor veniți
din Maramureș la sfârșitul secolului al XIV-lea. Străbunica Vasilisei a fost “doamna
misterioasă” a Țării Moldovei, Margareta Mușat, despre care am povestit în
paginile anterioare !
Este
interesant faptul că Vlad al III-lea a fost poreclit de turci, Kazıklı Bey (Prințul Țepeș), nume care s-a
păstrat în memoria neamului românesc și folosit mai mult decât Dracula. Ștefan
cel Mare avea să folosească, la rându-i, în mod frecvent sistemul extrem de
pedepsire al dușmanilor trasul în țeapă, dar se pare că vărul său, Vlad Basarab,
l-a încetățenit pe meleagurile noastre ! Mama lui Vlad Țepeș, Vasilisa, a fost
soră cu Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, fiind mătușa lui Ștefan.
Prin această alianță de rudenie, Vlad Țepeș a fost vărul primar al lui Ștefan cel Mare !
Din păcate relația dintre cei doi viitori domni
ai țărilor române nu va fi întotdeauna ca o relație de familie.
Viața
adolescentului Vlad nu a fost ușoară, fiind obligat, după o copilărie lipsită
de griji petrecută în Cetatea Sighișoarei, să ajungă, în anul 1442, la varsta
de 10-11 ani, ostatic la turci, într-un mediu complet străin de educația și
religia sa, la curtea otomană ! Viața sa ca și ostatic la curtea otomană avea să-l marcheze profund,
pe viață, pe tânărul fiu de domn.
Vom
dezvălui o serie de informații cunoscute istoricilor noștri, dar lăsate în tăcere
sau mai puțin amintite în lucrările de specialitate tocmai datorită comportamentului
necuvincios la care a fost supus tânărul fiu de domn, fapte relatate de către
cronicarul Laonic Chalcocondil:
“Iarna aceasta Împăratul (Mehmed al
II-lea, n.n) petrecând-o în palatele sale,
a trimis după Vlad, feciorul lui Drăculea, domnul Daciei (Ţara Românească, n.n);
şi avea la sine pe fratele aceluia, mai tânar (Radu cel Frumos, n.n), fiind
favoritul său şi trăind şi locuind cu el. Şi s-a întâmplat ca în timpul, când a
ajuns la domnie şi sta să plece asupra lui Caraman, împăratul dorind să aibă
relaţii cu acest băiat, era cât pe ce însuşi să moară de mâna aceluia. Căci
fiindu-i drag băiatul, îl chema la petreceri şi, închinând cu patimă paharul
către el, îl chema în camera de culcare. Şi băiatul, fară a bănui că va păţi aşa
ceva din partea împăratului, l-a vazut pe împărat repezindu-se la el, pentru un
lucru de aşa fel şi s-a împotrivit şi nu se
da la dorinţa împăratului. Şi-l săruta împotriva voiei lui şi băiatul, scotând
un pumnal îl loveşte în coapsă pe împărat şi aşa îndată a luat-o la fugă, pe
unde a putut.
Doctorii i-au
vindecat rana împăratului. Iar băiatul urcându-se într-un copac undeva pe
acolo, s-a fost ascuns. După, ce însă, împaratul şi-a făcut bagajele şi a
plecat, atunci şi băiatul coborându-se din copac şi luând-o la drum, nu cum
mult mai pe urmă, a venit la Poartă şi a devenit favoritul Împăratului.”
Protagoniștii
subiectului descris de Laonic au fost Vlad Țepes, un adolescent de 15 ani,
educat în stricteșea gândirii ortodoxe și viitorul cuceritor al
Constantinopolelui, Mehmed al II-lea Fatih <Cuceritorul> (n. 1432 —
d.1481), la fel un adolescent aproximativ de aceeași vârstă cu Vlad, 14 ani,
dar crescut în lumea haremurilor turcești pline cu miros de sexualitate și
desfrâu. Ca o mențiune, Mehmed avea să-și conceapă pe primul său fiu, Baiazid
al II-lea, la vârsta de 15 ani. Dacă Radu cel Frumos, fiind mult mai tânăr,
acceptase de voie sau de nevoie avansurile tânărului sultan, heterosexual, Vlad
avea să reacționeze în mod violent, indiferent de consecințele pe care le-ar fi
suportat din partea turcilor, înjunghiindu-l pe Mehmed !
Vlad
va descoperi în timpul captivității sale o lume total diferită de cea în care a
crescut, o altă societate și un alt mod de comportament. Limba vorbită, tradițiile
și obiceiurile, precum și modul de a se îmbrăca erau deosebite și ciudate
pentru un copil de 15 ani, provenit dintr-o zonă care preluase parte din obiceiurile
occidentale. Vlad va rămane însă impresionat de venerația excepțională pe care
o aveau supușii sultanului față de acesta, mult diferită de adunările făcute de
către domnitorii români, în care cearta și gâlceava erau la ordinea zilei.
Cu
toată capacitatea sa de înțelegere și acceptare a unor obiceiuri și tradiții de
sorginte orientală, Vlad avea să fie profund marcat de experiența trăită în
jurul anului 1446, pe când avea în jur de 15 ani, experiența redată în textul
de mai sus a lui Laonic Chalcocondil.
Obiceiurile
elitei otomanilor, înclinația unor sultani și înalți demnitari otomani spre homosexualitate îl vor dezgusta pe Vlad
III, conducându-l, în timp, la aplicarea
pedepsei extreme, tragerea în țeapă ! Nu Vlad III Basarab a inventat trasul în țeapă,
aceasta a fost o practică medievală răspândită în Europa și Asia acelor vremuri,
domnitorul român însă, l-a perfectionat tocmai pe considerentul amintirilor
sale penibile din tinerețe !
O
altfel de confruntare va avea loc între cei doi peste aproximativ 16 ani când, în timpul atacului de noapte (17 iunie 1462), Vlad
Țepeș a plănuit uciderea lui Mehmed al II-lea, dar în întunericul nopții nu a
putut identifica sigur cortul sultanului, confundându-l cu cel al vizirilor
Mahmud şi Isaak.
După
înfrângerea coaliției creștine în bătălia de la Kossovololje din anul 1448,
Vlad Țepes, cu sprijinul turcilor, va avea o tentativă, nereușită însă, de a ocupa
tronul Țării Românești. Vladislav al II-lea va reusi sa-si recupereze scaunul
domnesc, iar Vlad Țepes se va refugia în Moldova, la rudele mamei sale, evitând
astfel întoarcerea în captivitatea impusă de turci.
Între
anii 1448–1451 el va sta la curtea domnească a lui Vodă Alexandrel (1448–1449) și
Bogdan al II-lea (1449–1451). Alexandrel era fiul lui Iliaș, domn al Moldovei între
anii 1432–1433 și 1435–mai 1443 și al Marinei Holszanska, sora Sofiei
Holszanska (soția regelui Poloniei, Vladislav II Iagello între 1386–1434). Iliaș,
domnul Moldovei a fost frate cu Vasilisa, mama lui Vlad Țepeș, deci era unchiul
lui Vlad. Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, a fost și el frate cu
Vasilisa și la rându-i, unchiul lui Vlad Țepeș. Aici, la curtea domnească de la
Suceava, Vlad Țepeș avea să-l cunoască pe vărul sau, viitorul mare Domn al Țării
Moldovei, Ștefan cel Mare. După toate indiciile, tot în această perioadă, Vlad
Țepeș avea să se îndrăgostească de Anastasia Maria Holszanska, fiica Marinei și
a lui Iliaş și să se căsătorească.
În general istoricii români afirmă, printr-o
eroare repetată, că Sofia și Marina Holszanska ar fi fost fiicele (după
unii, sau surorile, după alții) unui nobil rus, Andrei Oligmondovici. Lucru
complet fals. Sofia și Marina erau fiicele lui Andrei Olshansky, respectiv
nepoatele marelui duce al Lituaniei, Vytautas (c. 1350 – 1430), tatăl lui
Andrei și fiu al misterioasei și păgânei ducese
lituaniene Birutė (decedată în 1382). Istoricii străini atașează numelui
Anastasiei Maria Holszanska și rangul de prințesă “de Moldova” (Anastasia Maria
Holszanska of Moldavia). Din căsătoria ei cu Vlad Țepeș s-au născut doi fii:
Radu și Vlad, care nu au domnit însă niciodată. Se pare ca Radu a ajuns slujbaș
la curtea lui Matei Corvin, decedând în jurul anului 1482, iar Vlad a intrat în
serviciul episcopului de Oradea (cf. Povestirilor slave despre Vlad Țepeș).
Ulterior, Vlad va încerca să se înscăuneze
ca domn al Munteniei după moartea unchiului său Vlad Călugărul, în anul 1495,
fiind însă oprit de către Vladislav al II-lea, regele Ungariei. Vlad se va
stabili definitiv în Transilvania, întemeind familia Dracula de Sintești, care
a fost înnobilată la 20 ianuarie 1535 prin urmașul său, Ladislau Dracula de
Sintești, de către regele Ungarei, Ferdinand I de Habsburg (1526-1564).
Dupa
asasinarea lui Bogdan al II-lea, în anul 1451, la Reuseni, de către Petru Aron,
Vlad Țepeș împreună cu soția și vărul său, Ștefan cel Mare, vor alege calea
pribegiei, trecând munții în Transilvania. În anul 1452 î întâlnim pe Vlad Țepeș
la Brașov, unde a încercat să organizeze o campanie militară împotriva lui
Vladislav al II-lea, domn al Țării Românești.
Este
mai mult ca sigur că Vlad Țepeș și mica lui familie să se fi așezat pe domeniile
familiei din Sighișoara, unde viitorul domn s-a ocupat cu creșterea și
comercializarea cailor de rasă.
În
decursul timpului, Iancu de Hunedoara s-a apropiat de Vlad Țepeș, întrezărind în
el alternativa de a-l înlocui pe Vladislav al II-lea din scaunul Munteniei.
Interesant este faptul că Iancu de Hunedoara era înrudit direct cu familia Bogdăneștilor,
una din surorile sale fiind căsătorită cu Petru al III-lea, domn al Țării
Moldovei între anii 1444-1445. Petru al III-lea a fost frate cu Iliaș, Bogdan
al II-lea și Vasilisa, soția lui Petru al III-lea fiindu-le astfel mătușă lui Ștefan
cel Mare și lui Vlad Țepeș, iar Iancu de Hunedoara, unchi prin alianță !
Iancu
de Hunedoara îl va prezenta pe Vlad Țepeș la Buda lui Ladislau Postumul
(1453-1457), regele Ungariei, făcându-i în
același timp, cunoștință și cu fiul său Matei, viitorul rege al Ungariei (Matei
Corvin).
Între
anii 1455- 1456, Vlad Țepeș va fi însărcinat de către Iancu de Hunedoara cu apărarea
sudului Transilvaniei împotriva atacurilor turcești sau muntene. Vladislav al
II-lea intrase în conflict cu Iancu de Hunedoara nu numai datorită pierderii
posesiunii Țării Amlașului și Făgărașului, ci și pentru că emitea ducați asemănători
cu cei din Transilvania.
Vlad
Țepeș trece în Muntenia și având sprijinul regelui Ladislau, înfrânge oștile
lui Vladislav II și-l decapitează la 20 august 1456, în mijlocul Târgşorului. Prin acest act dramatic și fatal pentru
Vladislav, Vlad Țepeș răzbunase, defapt, asasinarea tatălui său, Vlad Dracul.
Vladislav este înmormântat creștinește la Mănăstirea Dealul.
Vlad
Țepeș devine astfel Domn al Țării Românești pentru a doua oară.
Se
pare că în timpul acestor evenimente, prima lui soție, Anastasia Maria
Holszanska ar fi murit (undeva între anii 1547-1548, dar nu avem informații clare
despre trecerea ei în neființă).
A
doua soție a lui Vlad Țepeș a fost Ilona Szilágyi de Horogszeg, fiica lui Mihai
Szilágyi și Margit Báthory. Istoricii străini o numesc pe Ilona Cneajna Bathory
of Transylvania, a doua soție a lui Vlad fiind descendentă, prin mama sa, din
celebra familie a Bathoreștilor. Această menționare a Ilonei și sub numele de
Cneajna Bathory este făcută și în virtutea asocierii lui Vlad Țepeș, cel numit și
Dracula cu sângeroasa contesă Elisabeta Báthory (n.1560 – 1614), cunoscută
pentru infamiile comise: torturarea și uciderea cu sânge rece a câtorva sute de
fete.
Tatăl Ilonei, Mihail Szilágyi (cca.1400 –
1460) a fost frate cu Elisabeta Szilágyi, soția lui Iancu de Hunedoara și mama
lui Matei Corvin, Vlad Țepeș fiind deci văr prin alianță cu viitorul rege al
Ungariei, Matei Corvin. Din căsătoria lui Vlad Țepeș cu Ilona se vor naște doi copii: Mihail și Mihnea. Despre Mihail nu
avem informații, dar Mihnea va fi cunoscut în istorie sub numele de Mihnea cel
Rău ca domn al Țării Românești între anii 1508 și 1509. Urmașii lui Mihnea:
Mircea al III Miloș, Alexandru al II-lea Mircea, Mihnea II Turcitul vor fi, până
la sfârșitul secolului al XVI-lea, Domni ai Țării Românești, dar și ai Moldovei,
prin Petru Șchiopul.
Strănepotul
lui Vlad Țepeș, Mihnea Turcitul (1577-1583 și 1585-1591) avea să-și afirme
descendența atât din familia Drăculeștilor cât și cea regală a Corvinilor
(Huniazilor, defapt): "Lui Matei,
Apostolul şi Evanghelistul Domnului nostru Isus Christos, loan Mihnea, din
familia regală a Corvineştilor, fiu al lui Alexandru, nepot de fiu al lui
Mihnea cel Rău, strănepot al lui Radu, voievod al Munteniei, ţară de dincolo de
Dunăre, în Dacia colonie romană, când a înţeles că prin ajutorul acestui sfânt
a fost statornicit iarăşi, cu mila lui Dumnezeu, în scaunul părintesc". Înscrisul
este pe un altar din Biserica San Matteo din Murano, în Italia.
Chiar
dacă faptic, Mihnea Turcitul era descendentul lui Vlad Țepeș și al familiei
Szilágyi, el va face modificări și asupra stemei Țării Românești, în loc de
vultur figurându-se o pasăre hibrid, un vultur având capul și ciocul de corb,
pentru a se apropia de semnul heraldic al familiei Huniazilor, un corb cu un
inel în cioc.
Va urma ....................................
