 |
| Galerius (260 -311) |
Galerius
- partea I: Dioclețian și reforma din Imperiul roman
Înainte
de a vorbi despre personalitatea și faptele lui Galerius, trebuie să
punem în evidență contextul social și economic al sfârșitului
de secol III din Imperiul Roman. Criza de la acea vreme a determinat
impunerea unor reforme în toate structurile aparatului de stat
roman, stabilite de către Dioclețian.
"Într-o
criză profundă politică şi economic-financiară a Imperiului
Roman, în anul 284, Caius
Aurelius Valerius Diocleţianus (284 – 305),
un dalmat în vârstă de circa 40 de ani va fi numit de către
armată, Imperator,
în urma morţii misterioase a lui Marcus Aurelius Numerianus ( 283 –
284). În timp ce Diocleţian era aclamat că şi împărat roman al
Orientului, Occidentul se afla în mâna lui Carinus, fratele lui
Numerianus. Confruntarea dîntre cei doi se va decide în favoarea
lui Carinus, care însă va sfârşi asasinat de proprii lui soldaţi.
Diocleţian devine singurul stăpânitor al Imperiului Roman."
Cornel Bîrsan -
Istorie Furată - Cronică Românească de Istorie Veche, pag. 312
Cu
toate că era singurul stăpânitor al Imperiului, a realizat că nu
poate conduce singur un teritoriu atât de vast. Prin urmare,
instituie sistemul tetrarhiei,
în anul 293, sistem ce împarte prerogativele de conducere între 2
împărați numiți Auguști și 2 Cezari. Motivele pentru care
se cerea o asemenea schimbare au fost multiple însă principalele
lucruri ce au condus aici se regăsesc în următoarele informații:
"Datorită
nesiguranței permanente create în a doua jumătate a secolului al
III-lea, orașele din Gallia trebuie să-și restrângă suprafața
și să își ridice fortificații, care să le pună la adăpost de
orice surpriză. Are loc un proces de barbarizare a Apusului,
datorită căderii orașelor și comerțului. Sărăcirea și
restrângerea centrelor urbane duc la decăderea economică treptată
a Occidentului. Acest fenomen este însoțit de corupția
funcționarilor imperiali și a soldaților. Pentru a întreține
armatele aflate în Gallia și funcționărimea imperială, sunt puse
biruri speciale, au loc rechiziții și confiscări care, datorită
caracterului lor întâmplător, sunt foarte greu de suportat de
către populație, obligată acum și la dări anuale. Datorită
acestor abuzuri, au loc mari nemulțumiri la orașe și sate.
Țăranii, profitând de năvălirile germanilor, fug din fața
acestora și se organizează în cete de tâlhari, care bântuie
pădurile din Gallia. Aceste cete sunt numite bagaudae, ceea ce
înseamnă, de fapt, fugari, oameni fără căpătâi."
Iosif
Constantin Drăgan - Mileniul imperial al Daciei, pag. 210
Pe
lângă această criză administrativă, Imperiul se mai confrunta și
cu o criză militară, numărul de efective de la acel moment fiind
insuficiente pentru a contracara ofensiva celor din exterior în
provinciile limitrofe.
"Criza
militară a fost cauzată de încapacitatea de luptă pe mai multe
fronturi concomitent(contra Persiei, a germanicilor și a nomazilor
din nordul Africii). Armata, așa cum era organizată atunci, nu era
adaptată pentru atacuri simultane pe mai multe sectoare ale
frontierei. Nu se puteau trimite întăriri dintr-o parte în alta,
pentru că ar fi rămas descoperită zona de unde se transferau
trupele."
Alexandru
Madgearu - Împăratul Galerius, pag. 20-21
Din
această cauză, numărul militarilor trebuia să crească. Dacă la
începutul preluării puterii, Dioclețian dispunea de 389.704
militari în forțele terestre și de 45.562 în
marină (vezi Alexandru
Madgearu - Împăratul Galerius, pag. 42),
pe parcursul dominatului său, Dioclețian a mărit aceste efective
cu 25%. Concomitent cu această creștere a numărului de militari, a
crescut și producția de armament.
"Mărirea
efectivelor a impus și creșterea producției de armament. Atât de
mare atenție au acordat Dioclețian și Galerius acestei activități,
încât ea a fost remarcată și de Lactantius (fabrica de la
Nicomedia), iar Eusebius descria un întreg program de înarmare:
peste tot se fabricau scuturi, armuri și lănci, dar și nave
(trireme). Ioannes Malalas a consemnat că Dioclețian a construit
fabrici de arme la Antiochia, Edessa și Damasc. Asemenea fabricae au
mai fost înființate și la Thessalonic, Sirmium, Salona. Cea de la
Thessalonic a fost făcută de Galerius, care și-a fixat reședința
acolo în 299."
Alexandru
Madgearu - Împăratul Galerius, pag. 44
Văzând
toate aceste măsuri pe care Dioclețian le-a luat pentru a spori
securitatea Imperiului și pentru a stabiliza autoritatea
administrativă, observăm cu ușurință contextul zbuciumat în
care Galerius a reușit într-un final să ajungă pe cea mai înaltă
treaptă de conducere. În următoarele episoade dedicate lui
Galerius vom afla despre ascensiunea sa, măsurile pe care le-a luat
și modul în care a ieșit în evidență din punct de vedere
militar.
Surse:
Surse:
- Cornel Bîrsan - Istorie furată - Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013
- Alexandru Madgearu - Împăratul Galerius, editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012
- Iosif Constantin Drăgan - Mileniul imperial al Daciei, editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986
 |
| Monumentul tetrarhilor de la San Marco, Veneția |
